Spectacole – pe stagiuni
One Life Show - info

Spectacolul cu piesa „One Life Show” de Mihai Ignat, avandu-i in distributie pe Ionut Mateescu si Claudiu Pintican, va putea fi urmarit de publicul larg sambata, 16 aprilie, de la ora 19:00, in sala de conferinte a Bibliotecii Judetene Petre Dulfu. Regizata de Claudiu Pintican, aceasta piesa este pentru prima oara pusa in scena.
Mihai Ignat s-a nascut la 5 octombrie 1967 la Brasov. A urmat Liceul de filologie-istorie Unirea, apoi si-a luat licenta (sectia romana-latina), a absolvit cursurile de master (literatura romana contemporana) si in 2004 a obtinut doctoratul, toate la Facultatea de Litere a Universitatii Bucuresti. A fost, pe rand, muncitor necalificat la Poligrafia Brasov, profesor de liceu, profesor asociat la Universitatea Transilvania Brasov, preparator universitar la o facultate particulara, redactor al paginii de opinii si editoriale a cotidianului Monitorul de Brasov, redactor al revistei Interval si secretar literar la Teatrul Andrei Muresanu din Sfantu Gheorghe. In prezent Mihai Ignat este lector universitar la Facultatea de Litere a Universitatii Transilvania Brasov si profesor asociat la Facultatea de Teatru si Televiziune a Universitatii Babes-Bolyai din Cluj-Napoca.
In 2004, Ignat a debutat ca dramaturg la Radio BBC Londra, cu piesa “Crize sau Inca o poveste de dragoste” / “Crises or Another love story”, piesa ce fusese nominalizata in 2003 la “International RadioPlaywriting Competition 2003”, concurs al BBC World Service & British Council. A obtinut locul I pentru piesa “Patru cepe degerate” la Concursul National de Dramaturgie organizat de Ministerul Culturii si Cultelor in colaborare cu Teatrul National din Timisoara. De asemenea, in 2008, a obtinut Premiul Uniter pentru „Cea mai buna piesa romaneasca a anului 2007”, castigat cu “Meserii si fundaturi”.
Afisul "Eminescu"

Pe mine mie... reda-ma!
Pe mine mie redă-mă ! De ce nu, la fel de bine de ex. Treptele vieţii, Etapele cunoaşterii (de sine), Odă dragostei şi iubirii, Omagiu lui M.Eminescu ( & W.Shakespeare & M. Sorescu), Slavă poeziei (cea adevărată, de mesaj şi substanţă), Odă actorului (one man show în acest caz) etc. ? Asistam la un inedit spectacol artistic 100% care pe parcursul a cca două ore punea în valoare lirica shakespeariană apoi pe cea eminesciană şi-n final a lui M.Sorescu, extraordinar de inspirata selecţie şi ordonare de texte ca şi întrega viziune artistico-scenografico-regizorală revenindu-i integral talentatului protagonist-interpret Claudiu Pintican, acesta fiind susţinut pe scenă de diafan-esotericele apariţii ale minionei balerine Alina Szas de la Teatrul Dramatic din Baia Mare iar din off , rafinat înregistrat magnetic şi apoi subtil redat în cursul derulării spectacolului, de vocea unor colege şi colegi actori , talentaţi recitatori, suprapusă unui deplin adecvat back ground sonor.
Poate că-n mica sală de conferinţe se adunaseră până la vreo 100 de spectatori de diferite vârste şi preocupări cotidiene, liantul lor fiind reprezentat de reverberaţia vizavi de creaţia artistică, probabil indiferent de natura ei, de-această dată una teatrală.
O scenă mică, fără gong sau cortină (cum remarcasem glumind cu ai mei înainte de spectacol) , şi totuşi capabilă să sugereze un spaţiu şi-un timp convenţional indisolubil legat de etapele spectacolului.Modestă recuzita, la fel de modestă, dar deosebit de adecvată şi sugestivă, scenografia. Inspirate intrările dansatoarei, iniţial ursitoare-doică, mai apoi zână bună, provocatoare şi inocent-candidă copilă, mai apoi femeie, iubită, mamă ori repugnabilă târfă, inspiratoare muză,mereu îngerul personal acompaniindu-l precum un diafan alter ego, rând pe rând, pe omul copil, omul elev, omul adolescent îndrăgostit, omul adult şi responsabil, mereu aflat în faţa provocărilor şi insolvabilelor sale dileme, mai apoi omul treptat senilizat, stafidit dar devenit treptat filosoful pus în faţa marilor întrebări ale universului şi deopotrivă în faţa sfâşietoarelor sale spaime, a fricii faţă de iminenta-i şi definitiva-i trecere....dincolo, în cele din urmă a resemnării în faţa implacabilului.
Evident, nu puteau lipsi din sală şugubăţii şi guiţătorii, cei nespus de facil căzuţi dintr-o dată pradă veseliei, icnind din gâtlejuri de parcă voiau cu orice preţ să-şi iasă din propriul ( obsedant) anonimat. Personal am perceput întregul show recitativ , de o certă valoare dramatică şi interpretativă, ca pe o exemplară lecţie de predare, sensibilizare şi-n final de înţelegere şi îndrăgostire faţă de acest pretenţios, azi aparent desuet, mijloc literar , poezia. Pe de altă parte nu puteam să nu remarc ţintele defel oculte ale actorului-regizor, descoperirea, ca şi-n cazul oeprei lui I.L.Caragiale, a deplinei actualităţi a poeziei eminesciene, de la problematica facerii la copilărie, adolescenţă, iubire, moarte şi-apoi similitudinea şi chiar sincronismul temelor socio-politice-morale, de la politicianism la patriotardism, de la ipocrizie la imoralitate şi injustiţie până la terifitianta deşărtăciune.
Spre finalul spactacolului am avut şi o altă revelaţie, şi-anume aceea că pentru ( a înţelege, trăi, rezona corect la ceva) a gusta un astfel de spectacol şi pentru a te simţi-n final profund răscolit, înafară de educaţie şi cultură musai trebuie să fi avut în viaţă (ne)şansa traversării unor varii experienţe personale revelatoare, oricum am privi lucrurile viaţa neputându-se învăţa din cărţi (nici măcar de pe Internet, sic !)
Intrasem la liber, constatând surprins că spectacolul acesta în care Claudiu Pintican scosese pe rând din sine, cu deosebit talent şi dăruire, o infinitate de chipuri, expresii contradictorii şi răvăşitoare trăiri, fusese unul oferit pare-se pro bono iar asta în plină criză în care, nu-i aşa, şi actorii, oricât de aiuriţi sau boemi vor fi fiind ei, au de hrănit propriile guri alături de-ale cele ale familiilor lor, au de plătit taxe, facturi...şi oricum am privi lucrurile toate aceste cotidiene, pământeşti, nimicuri neputând fi cumva compensate măcar prin sincere, îndelungi şi călduroase aplauze / rechemări la rampă.
În câteva momente ale spectacolului am încercat să mi-l imaginez pe Claudiu Pintican într-un clasic rol shakespearean, mai apoi într-un exploziv, revoluţionar, rol patetic creat de pana lui Pushkin sau în vreun rol interpretat de tânărul furios James Dean şi-n cele din urmă în extraordinarul rol Minetti interpretat spre finalul carierei sale prodigioase de un monstru sacru al scenei româneşti ( nespus de drag mie) Octavian Cotescu ( veşnic abil onctuosul, versatil ipocritul, libidinos-fariseicul, venal-oportunistul...).
Am plecat fericit, gândindu-mă că un astfel de om-actor ar merita cu prisosinţă şansa întâlnirii în carieră a unui mare regizor capabil să-i zgândăre şi scoată la suprafaţă enorm de multiplele faţete & veleităţi actoriceşti dar pentru asta un rol esenţial îl au bunul înger însoţitor (al fiecăruia din noi) şi-apoi, nu în cele din urmă, capricioşii zei (creştini ori poate păgâni).
Felicitări şi aplauze meritate lui Claudiu Pintican, felicitări şi celor care l-au sprijinit în realizarea acestui excelent eveniment dramatic şi multă sănătate & şansă fără de care ajungerea şi desăvârşirea oricui sunt practic imposibile !
Lucian P.Goja
*** Daca spectacolul se va juca undeva...cindva, nu ezitati, mergeti sa-l vedeti pentru ca sa va bucurati de poezie si de o interpretare sincera, onesta, cu mult talent iar la final va veti simti rasplatiti cum nu va puteti imagina !
Atunci cind elevii din gimnaziu-licee-colegii vor asista alaturi de dascalii lor NEOBLIGATI, pur si simplu spontan/curiosi si-apoi treptat deplini captivati/pasionati la un astfel de specacol (sau chiar la acesta) invatarea de catre ei a unei strofe, citat sau poezii intregi nu va mai fi un cosmaresc act preceput indeobste a fi INUTIL.
Pentru a iubi & respecta poezia (arta si cultura in general) e mare nevoie de niste abile "interfete", in acest caz un pasionat-efervescent-talentat si cu mult har actor ( capabil sa dubleze/complementeze un la fel de talentat , cu vocatie si mult har dascal).
Afisul "Bigudiuri"

“Bigudiuri” sau cum să furi un strop de fericire
“Bigudiuri” este cel mai nou spectacol propus băimărenilor de Teatrul Independent Ararat. Pe un text de Mimi Cornel Brănescu, acelaşi care semnează şi textul “Gunoierului” - spectacolul lansat în urmă cu un an de Teatrul Ararat şi care a provocat reacţii foarte pozitive nu doar în urbea “natală”, ci şi la Arad şi chiar în Germania -, “Bigudiuri” este o comedie amară în regia lui Claudiu Pintican, cu un decor de Mirela Stan şi interpretată de Dana Ilie-Bărbosu, Sanda Savolszky-Florea, Wanda Farkaş şi Claudiu Pintican.
O stradă ca o insulă. Pe ici, pe colo, cîte o femeie (bărbaţii sînt o specie dispărută, lumea e aproape de sfîrşit, moartea e palpabilă), clădiri pe punctul de a se prăbuşi şi reclame absurde la lapte. Aici, într-un apartament cu o singură cameră, care nici măcar frigider nu are, unde nişte cutii de carton multifuncţionale ţin loc de mobilier, trăiesc, izolate de lume, trei femei. Bunica (Dana Ilie-Bărbosu), fostă prostituată care “a muncit din greu” pînă la 16 ani, cînd s-a măritat şi a născut un copil, pe care n-a avut ce să-l înveţe, lăsîndu-l să se educe singur la “şcoala vieţii”. Terorizează pe toată lumea şi se bucură de viaţă, atît cît i-a mai rămas, făcînd rost de bunătăţi în nu cele mai ortodoxe moduri şi plimbîndu-se cu trotineta nepoatei. Are o singură supărare, aceea că în tinereţe meritatul loc 4 la un concurs de frumuseţe
i-a fost furat de “o vacă”… şi tot ce îşi doreşte este ca timpul să stea în loc, “să nu se mai nască şi să nu mai moară nimeni”. Fiica, Marineta (Sanda Savolszky-Florea), o femeie înfrîntă de greutăţile vieţii, de calvarul de a îngriji un copil şi o mamă bătrînă, fără a beneficia de niciun ajutor, soţul fiindu-i mort demult. O femeie simplă şi absolut normală, care vrea doar un apartament mai mare şi puţină iubire. Nepoata, Olineta (Wanda Farkaş), o adolescentă ingenuă, care acum descoperă pasiunea primei iubiri, imaginaţia ei entuziastă compensînd lipsa unui răspuns pe măsură din partea celui vizat, Animir, un actor care are drept rol să poarte agăţat de gît un placaj cu o reclamă şi să facă pe uşierul. Ochii acesteia din urmă surprind cel mai bine alienarea lumii în care familia trăieşte, în care sărăcia lucie şi izolarea sînt cuvintele de ordine. Zi de zi, ea se visează plecînd în Africa, “în cealaltă parte a lumii”, pentru că lumea de aici ar mai putea fi salvată doar de un mare incendiu sau un potop, menite să distrugă răul şi să dea naştere unui nou univers, unul populat de oameni buni. “Aici nu mai sînt oameni, s-au transformat în jigodii. Foamea e cel mai mare duşman al omului, îl face să uite. E foarte puternică şi, dacă ţi-a intrat o singură dată în oase, nu mai scapi de ea, îţi întunecă minţile şi devii laş”, spune Olineta, singura destul de tînără pentru a nu fi apucat să fie ea însăşi pervertită de meschinăria universului în care îşi duce traiul.
Într-o lume în care nimic nu ţi se oferă de-a gata, ci tot ce e bun trebuie smuls vieţii cu efort şi puţină “şmecherie”, singura rază de lumină apare în persoana poştaşului Nicholas Loyman (Claudiu Pintican) - tînărul ireal de fericit, întrucît a găsit dragostea, dragostea adevărată şi împărtăşită. “Prea fericit”, după cum îl caracterizează bunica pe nume Corsette, care găseşte imediat o modalitate de a-i fura puţină strălucire pentru ea şi familia ei, mai puţin norocoase.
O poveste serioasă, poate a noastră, spusă cu mijloacele comicului, oferită băimărenilor de Teatrul Independent Ararat.
Anca GOJA GRAIUL MARAMURESULUI
Spectacolele TEATRULUI INDEPENDENT ARARAT se pot juca si la comanda. Infformatii la TEL. 0723275912\ 0742211857 sau pe adresa This e-mail address is being protected from spambots. You need JavaScript enabled to view it
Afisul "Gunoierul"

Page 1 of 2

































































































































































































































































































